Medierea in relatiile de munca

Medierea ca mijloc alternativ de solutionare a conflictelor de munca, ofera posibilitatea partilor aflate in disputa sa transforme o situatie nefavorabila intr-o noua oprtunitate , cu efecte pozitive pe termen lung pentru parti.

Legea nr.62/2011 privind dialogul social constituie dreptul comun in materia conflictelor de munca, reglementand procedura medierii ca modalitate de solutionare pe cale amiabila a conflictelor de munca.
Potrivit acestui act normativ, conflictul de munca este definit ca fiind ” conflictul dintre angajati si angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca sau de serviciu. Conflictele de munca pot fi colective sau individuale.”

Legislatia in materia muncii opereaza distinctia intre:

  • conflictele de interese si
  • conflictele de drepturi

Conflictele de interese sunt acelea care au ca obiect stabilirea conditiilor de munca, cu ocazia negocierii contractelor colective de munca si sub acest aspect aceste conflicte au caracter profesional social sau economic.
Conflictele de drepturi sunt conflicte de munca care au ca obiect executarea unor drepturi sau indeplinirea unor obligatii ce decurg din legi sau alte acte normative.

Medierea poate sa priveasca toate nivelurile si tipurile de relatii de munca precum: relatii angajat-angajator, relatii intre angajati, relatii intre sindicate si patronate, abuzul de drept si contractele de munca etc.

Din cele relevate mai sus rezulta ca in practica, conflictele de munca deduse medierii au cauze diferite.
Art.178 din Legea nr.62/2011 dispune ca: “Pentru medierea conflictelor de munca sunt aplicabile prevederile art.73 din L nr.192/2006 privind medierea soi organizarea profesiei de mediator, cu modificarile si completarile ulterioare.”