Medierea in materia penala

In general, dreptul penal se caracterizeaza prin rolul central al statului in procesul de infaptuire a justitiei.

Statul Roman a manifestat interes pentru modelul justitiei restaurative si din acest motiv a initiat si promulgat L nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator , prin care se consacra sintagma „ procesul fara procedura”, ceea ce inseamna ca partile pot sa nu supuna litigiul unei solutionari transante in favoarea uneia sau celeilalte parti prin intermediul instantei de judecata, ci apeleaza la un mecanism care sa permita o solutionare amiabila a diferendului.

Justitia restaurativa propune o noua modalitate de abordare a fenomenului criminalitatii care pune accent pe responsabilizarea infractorului, implicarea victimei si a comunitatii in actul de justitie.

In aceste conditi , constatam cu titlu de exemplu ca are loc o dejuridicizare a procesului penal in privinta unui copil pentru ca presupune aplicarea unor proceduri extrajudiciare in care medierea detine un rol fundamental.
In consecinta, medierea in materia penala este un proces prin care partile( victima si infractorul ) au posibilitatea in circumstante sigure de a se concilia fiind asistate de un mediator.

Partile pot solicita medierea in urmatoarele situatii:

  • Medierea intervenita inaintea inceperii procesului penal(medierea penala extraprocesuala) are ca prim efect suspendarea termenului prevazut de lege pentru introducerea plangerii prealabile.
  • Medierea intervenita in timpul procesului penal(mediere procesuala penala) se face inlauntrul unui termen de suspendare de 3 luni, ce curge odata cu prezentarea contractului de mediere.

Plangerea prealabila penala constituie o conditie de procedibilitate.Titularul plangerii prealabile este numai persoana vatamata, totusi legea prevede posibilitatea introducerii plangerii prealabile si de alte persoane.

Infractiunile a caror raspundere penala se inlatura prin retragerea plangerii prealabile sau prin impacarea partilor sunt prevazute in Codul penal, dupa cum urmeaza:

  • lovirea sau alte violente
  • vatamarea corporala din culpa
  • violarea de domiciliu
  • violarea secretului corespondentei
  • divulgarea secretului profesional
  • violul
  • seductia
  • furtul pedepsit la plangerea prealabila
  • abuzul de incredere
  • gestiunea frauduloasa
  • tulburarea de posesie
  • abandonul de familie
  • nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului
  • tulburarea folosintei locuintei.

Noul Cod de procedura penala introduce o procedura speciala, reglementata de dispozitiile art.468 ce prevede ca, in cursul urmaririi penale , dupa punerea in miscare a actiunii penale, inculpatul si procurorul pot incheia un acord de recunoastere a vinovatiei.

Acordul are ca obiect recunosterea faptei si a incadrarii juridice pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala si priveste cuantumul pedepsei, precum si forma de executare a acesteia.
Odata cu introducerea procedurii acordului de recunoastere a vinovatiei, faptuitorul are posibilitatea sa-si negocieze cuantumul pedepsei si modul de executare a pedepsei exista un spatiu mare de mediere asupra laturii civile a procesului penal.

Fata de cele relevate, consider ca medierea ar putea interveni nu numai in faza preprocesuala sau procesuala dar si in cea postcondamnatorie.