23 Oct

Medierea in materia de insolventa

slide5

MOTTO: “In sport se spune ca esentialul este sa participi. In procedura insolventei, dimpotriva, esentialul, este sa nu particip” Bernard Sonnie

Activitatea comerciala se intemeiaza pe anumite raporturi juridice stabilite intre comercianti , in special raporturi juridice contractuale.

Comertul modern se bazeaza pe credit, pe increderea acordata partenerului de afaceri ca isi va plati , la scadenta, obligatiile de plata asumate. Neplata avand ca motiv insuficienta fondurilor banesti disponibile, constituie un incident grav, care poate degenera intr-un lant de incapacitati de plata si chiar intr-o criza sistemica.

Adeseori, de exemplu comerciantii angrosisti cad in stare de faliment numai pentru ca si-au incetat platile unii dintre detailistii cu care stau in relatii comerciale corespondente.In concluzie, intreg creditul unui stat depinde de punctualitatea efectuarii platilor in afacerile comerciale si sub acest aspect trebuie retinut ca, cursul valutelor nationale depinde in continuare de fluctuatiile creditului comercial, fapt ce afecteaza in mare masura intreaga activitate economica .

In plan istoric, Codul comercial francez din anul 1807, se caracteriza prin tratamentul accentuat represiv aplicat falitului, incepand cu sanctiunea nulitatii actelor sale, continuand cu privarea de libertate si “ moarte civila” si culminand cu pedeapsa de 20 ani munca silnica pentru bancruta frauduloasa.

Constatam, ca acum ca in Romania, debitorul de cele mai multe ori aflat in culpa isi autodenunta insolventa ca sa-i surprinda pe creditorii sai, pentru ca legea ii permite acest lucru si in aceasta directie, doreste sa mentina starea de insoventa cat mai multa vreme.

Stricto sensu: insolventa contine norme de procedura colectiva a executarii silite avand caracter unitar, colectiv, concursural si egalitar care vizeaza toate bunurile debitorului comun al mai multor creditori si este menita sa satisfaca interesele fiecarui creditor.

Lato sensu: Legea nr.85/2006 privind procedura de insolventa, a consacrat o procedura simplificata, aplicabila comerciantilor persoane fizice , actionand individual ori in cadrul intreprinderii familiale, societatilor comerciale care se afla in stare de insolventa comerciala.

S-a reprosat acestei reglementari faptul ca nu cuprinde, asa cum exista in multe din reglementarile tarilor Uniunii Europenesi proceduri preventive, care sa permita evitarea starii de insolventa a debitorului si, pe cale de consecinta, aplicarea procedurilor de reorganizare judiciara.

Aceasta lacuna a fost inlaturata prin adoptarea Legii nr.381/2009 privind introducerea concordantului preventiv si mandatul ad-hoc. Scopul noii reglementari este salgardarea debitorului aflat in dificultate financiara, prin proceduri amiabile de renegociere a creantelor creditorilor sau a conditiilor acestora, in vederea continuarii activitatii acestuia, a pastrarii locurilor de munca si a acoperirii creantelor creditorilor asupra debitorului. Intelegerile dintre debitor si creditor se realizeaza prin procedura mandatului ad-hoc sau prin incheierea unui concordat preventiv.

Mandatul ad-hoc este o procedura confidentiala, declansata la cererea debitorului, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanta de judecata, negociaza cu creditorii in scopul realizarii unei intelegeri intre unul sau mai multi dintre acestia si debitor, in vederea depasirii starii de dificultate in care se afla intreprinderea debitorului.

Concordatul preventiv este un contract incheiat intre debitorul aflat in dificultate si creditorii sai, constatat pe cale judecatoreasca, prin care planul, elaborat de debitor impreuna cu un conciliator , privind redresarea intreprinderii debitorului si acoperirea creantelor asupra debitorului, este acceptat de creditori(art.3 lit.d) din L.nr.381/2009).

Trebuie retinut faptul ca, institutia mandatarului ad-hoc cat si a conciliatorului, asa cum sunt cuprinse prin L nr.381/2009, reprezinta institutii distincte de cea a mediatorului care isi desfasoara activitatea L.nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.

Doctrina romana a conchis ca , in scopul preventiei insolventei pot fi utilizate si mijloace alternative de solutionare a diferendelor cum ar fi medierea , acesta posibilitate fiind admisa de legislatia in vigoare, medierea s-ar integra in procedura de insolventa, putandu-se derula concomitent.

Art.2 alin.(5) din Legea nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, confera partilor posibilitatea ca, in ce priveste drepturile asupra caror ele pot dispune, sa introduca “ in orice conventie o clauza de mediere” .

In acest context, trebuie retinuta teza potrivit careia, toate mijloacele de extrajudiciare de solutionare a conflictelor, de la tranzactia pura si simpla, pana la mediere , conciliere si arbitraj, au la baza acordul de vointe al partilor, stabilit intre debitori si creditori.

Consider ca, tocmai acest acord de vointe nu poate fi conceput in afara increderii de care partile trebuie sa dea dovada, pentru faptul ca insasi incheierea unor astfel de contracte in vederea solutionarii amiabile a disputei debitorului cu creditorii sai , in sine reprezinta un castig pentru debitor, deoarece increderea este ce-i lipseste debitorului care ajunge in stare de dificultate financiara.

Din interpretarea art.20 alin.(1) lit.n) din Legea nr.85/2006, rezulta ca administratorul judiciar poate sa procedeze la “ incheierea de tranzactii”, aceasta presupunand concesii reciproce, la care se poate ajunge cu participarea unui mediator.

Planul de redresare judiciara acceptat in conditiile art.94 alin.(10) din actul normativ mai sus mentionat, este prin sursa lui, rezultatul unor negocieri intre debitori si creditori si in aceasta directie, planul poate sa prevada realizarea unor tranzactii, fie pe cale amiabila prin mediere , fie pe cale judiciara.

In actuala ordine economica si sociala mondiala, este necesara existenta unor mijloace alternative de solutionare a diferendelor si in acest sens medierea ramane un proces ce face posibila tranzitia de la nivelul individual la cel colectiv si pentru ca ambele niveluri au acelasi substrat organic, conchidem ca medierea are dimensiunea unui adevarat proiect social in societate, care aduce mari contributii la progresul umanitatii.

Lasa un comentariu