23 Oct

Medierea conflictelor

slide1

MOTTO: “…Va voi deschide o usa aratandu-va incaperile, dar fara a va face sa intrati in ele.” Sigmund Freud

Conflictul intern / intrapersonal apare in interiorul individului si de obicei nu este evident pentru alte persoane(daca nu este exteriorizat de individ) si nu depinde de relatia cu altul.

In fiecare individ exista un numar de scopuri(trebuinte, aspiratii, roluri etc.) in competitie, o varietate de modalitati de atingere a acestora si multe bariere care care pot interveni intre scopuri si eforturile de atingere a lor.

In materia rezolvarii conflictelor intrapersonale, practicienii au retinut trei mari abordari: frustarea, conflictul intre scopuri si conflictul de rol.

Frustrarea apare cand un comportament orientat spre atingerea unui scop este blocat inainte ca acest obiectiv sa fie atins. Frustarea intervine cand dupa expresia lui N.Sillamy “subiectul se inseala in sperantele sale”; ea poate declansa comportamente ca agresivitatea, retragerea (replierea si inchiderea comunicarii) sau compromisul (prin abdicarea de la normele sau telurile definite anterior).

S.Rosenzweig clasifica modurile personale de reactie la frustrare, dupa cum urmeaza:

  • tipul extrapunitiv, reactioneaza la frustrare acuzand un obiect, o peroana exterioara de frustarea traita.
  • tipul intrapunitiv, se acuza pe sine insusi de insatisfactiile suferite, facandu-si reprosuri care ajung pana la autopedepsire.
  • tipul impunitiv, nu acuza pe altii si nici pe sine cand este frustrat.

Conflictul intre scopuri apare atunci cand un scop are atat valente pozitive, cat si negative sau cand o persoana are mai multe scopuri in competitie, care se bloceaza reciproc.

In general sunt identificate trei tipuri de conflicte intre scopuri:

  • atractie-atractie, situatie in care individul este motivat sa se apropie de doua sau mai multe scopuri pozitive, dar care se exclud reciproc.
  • atractie-evitare, situatie in care un singur scop are in acelasi timp atat valente pozitive, cat si valente negative; fiecare experienta implica un tip de conflict de apropiere-evitare.
  • evitare-evitare, individul este motivat sa evite doua sau mai multe scopuri exclusive.

Conflictul de rol (ambiguitate in exercitarea rolurilor). Lato sensu, notiunea de rol degaja doua acceptiuni si doua aspecte majore:

  • un aspect functional si pragmatic in raport cu o anumita situatie cu o anume pozitie sociala.Am in vedere rolul de tata, de medic, de sef, spunand ca o persoana isi asuma sau nu rolul, referindu-ma la anumite reguli sau obiceiuri.
  • un aspect imaginar, tatral.am in vedere” jucarea unui rol” nu numai la teatru , ci si in viata.

Rolul jucat poate fi o masca, un mod de disimulare a personalitatii sau un mod de identificare imaginara ca un personaj ideal. Trecerea de la un aspect la celalat este cunoscuta la nivelul limbajului si se efecteaza in ambele sensuri, de vreme ce teatrul imita viata si de vreme ce viata poate fi caracterizata si traita ca teatru.

Acelasi lucru se intampla si cu notiunea de personaj, foarte apropiata de rol; este vorba despre un rol care atrage atentia asupra celui care si-l asuma sau care-l joaca.

Trebuie inteles faptul ca notiunea de rol, se afla la intesectia mai multor domenii, motiv pentru care trebuie evaluat dintr-o tripla perspectiva:

1.Rolurile la nivel institutional

Din aceasta perspectiva, rolul se caracterizeaza prin prescriere si prin raportul pe cae il intretine cu un sistem de pozitii sociale.In aceasta directie se poate distinge mai intai , intre roluri institutionale, corespunzator unor pozitii si modele ale societatii globale; este cazul categoriilor de varsta si sex, de casta sau de clasa si rolurile functionale in interiorul grupurilor si al organizatiilor in care individul actioneaza conform pozitiei sale specifice si conform pozitiei celorlati.

Acasta evolutie a rolurilor este solidara cu schimbarile tehnice, economice si ideologice si cu tensiunile legate de schimbarile lor.

2.Rolurile la nivel individual

Pe acest palier, rolul se caracterizeaza prin functia lui de expresie si prin raporturile cu personalitatea subiectilor. Dupa caz, subiectul poate transa sau inova in raport cu modelul.

In societatea contemporana, problemele de integrare sunt mult mai complexe decat in societatile traditionale , in masura in care fiecare individ, avand simultam mai multe pozitii ( de exemplu: familiala, profesionala)trebuie sa-si asume mai multe roluri si isi poate schimba, eventual, rolul profesional.

Personalitatea se exprima asfel, prin intermediul unor multimi de roluri si constituie in ea insasi un sistem de segmente de roluri.

3.Rolurile la nivel interactional

Rolurile pe acest palier se caracterizeaza prin functia de complementarizare.Modele si norme , pe de o parte, atitudini si personaje , pe de alta, ele nu au sens decat in masura in care se actualizeaza in situatii concrete de relatie.De aceea, exercitarea unui rol nu se poate face aproape niciodata in singuratate.Nu exista conduita de rol fara intalnirea unor agentii cu roluri complementare(tata-fiu, sot-sotie, patron-angajat etc)

In concluzie se constata ca rolurile au, in acelasi timp, o functie de regalre a raporturilor sociale si o functie integratoare pentru personalitate.

Prin L nr.192/2206 privind medierea si organizarea profesiei de mediatori in Romania , se aprecieaza ca de facto s-a produs o institutionalizare a conflictului, iar teoreticienii acestui demers si-au pus intrebarea care sunt iesirile posibile si formele de rezolvare din conflictele intrapersonale mai sus evocate? Optiune, compromis, inovatie acestea constiuie forme clasice dezvoltate pana in prezent de partile aflate in disputa prin procedura solutionarii pe cale amiabila a conflictului:

  • optiune-individul aflat in conflict poate alege un rol si renunta la celalat ; el poate scapa de conflict, dar risca sa se gaseasca intr-o pozitie de nesustinut.Iesirea se prezinta sub forma de ruptura-precum : divortul,demisia etc.
  • compromisul-aceasta pozitie presupune :
  1. fie stabilind o ierahie intre prescriptii ;dar conflictul poate subzista in stare latenta.
  2. fie stabilind o alternanta a rolurilor, acordandu-i fiecaruia un spatiu; aceasta presupunem ca dispunem de o marja de libertate suficient de mare pentru a putea amenaja o situatie obiectiva, ceea ce nu elimina riscurile de interferenta conflictuale neprevazute.
  • inovatia-se poate incerca promovarea unui nou tip de rol, care ar permite sa raspundem situatiei si sa conciliem asteptari contrarii; de exemplu, in cazul unei persoane care renunta la rangul de sef statutar pentru a adopta rolul de “expert”, pastrandu-si influenta si jucand, in acelasi timp, regulile jocului.

Practicienii in materia rezolvarii conflictului, au conchis ca si prin rationalizare se elimina antagonismul conduitelor concrete prin referirea la principii care par sa le concilieze in abstracto. Este cazul, de exemplu, a unui sef de institutie obligat sa actionezefie autoritar, fie demagogic, pentru a salva “esentialul”, acest esential invocat ca fiind” legalitatea” in contactul cu ceilati colegi sau subordonati.

Lasa un comentariu