23 Oct

Contractul de mediere

slide2

MOTTO: ”Nu exista justitie absoluta, ci numai un contract incheiat intre oameni pentru a nu se vatama unii pe altii si a nu fi vatamati”. Epicur

Contractul sau conventia este acordul intre doua sau mai multe persoane in scop de a produce efecte juridice.

In genere, notiunea de conventie are o sfera mai larga decat cea a contractului, cuprinzand orice acord de vointe menit sa produca efecte juridice, adica de a naste sau a trasmite un drept , de a modifica sau stinge o obligatie, conventia fiind genul, contractul fiind o specie particulara a acesteia.

Codul civil roman utililizeaza notiunea de contract ca fiind echivalenta cu aceea de conventie. De aceea obligatiile care dau nastere contractelor pot fi denumite, fie obligatii conventionale (pentru ca au fost convenite), fie obligatii contractuale (fiindca au fost contractate). In aceasta directie, trebuie retinut ca, nici sub aspect etimologic nu se justifica o distinctie intre contract (cum trahere) si conventie (cum venire).

Contractul, ca de altfel orice act juridic, este creatia vointei umane; o parte se afla obligata, prin contract, numai fiindca si-a manifestat vionta in acest sens si numai in masura in acre a voit acest lucru. Acesta este, in esenta, principiul libertatii contractuale si in temeiul acestui principiu, partile sunt libere sa incheie orice fel de contracte, sa determine prin vinta lor, clauzele pe care contractele urmeaza sa le contina si efectele pe care trebuie sa le produca.

Sub aspectul formei, libertatea contractuala se exprima prin consensualism, in sensul ca partile sunt libere sa imbrace raporturile lor contractuale , in forma pe care o doresc, simplu acord de vointa (solus consensus), fiind suficient pentru a da nastere la obligatii (pacta sunt servanda).

Fiind “legea partilor contractante” si obligand pe cale de consecinta partile la respectarea angajamentelor asumate, contractul are un puternic rol educativ in viata societatii noastre, pentru ca introduce in relatiile dintre oameni simtul raspunderii pentru indatoririle ce si le asuma si promoveaza relatii de colaborare, educa oamenii in sensul disciplinei contractuale, creind deprinderi si obisnuinte in acest sens, contribuind pe aceasta cale la dezvoltarea constiintei civice si morale a cetatenilor.

Prin contractul de mediere, prevazut in dispozitiile art.45 din L nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator intelegem: expresia interesului partilor aflate in conflict care convin cu un mediator solutionarea acestui diferend pe cale amiabila prin intermediul medierii, mediatorul depunand toate diligentele in acest scop, in schimbul renumerarii de catre parti a unui onorariu.

Potrivit art.46 – 47 din acelasi act normativ, contractul de mediere nu poate cuprinde clauze care contravin legii sau ordinii publice si se incheie in forma scrisa semnat de partile aflate in conflict si mediator, intotdeauna inainte de declansarea procedurii de mediere sub sanctiunea nulitatii absolute.

Sub snctiunea anularii, clauzele cele mai importante cuprinse in contractul de mediere sunt:

  • identitatea partilor aflate in conflict sau dupa caz, a reprezentantilor lor care au decis sa recurga la procedura medierii;
  • numele mediatorului care a fost ales de catre parti pentru solutionarea disputei;
  • acordul partilor cu privire la alegerea acestora de a supune conflictul dintre ele procedurii de mediere;
  • mentionarea obiectului conflictului;
  • declaratia partilor, ca au fost informate de catre mediator cu privire la efectele si regulile stabilite de Lnr.192/2006;
  • obligatia insusita de parti de a nu sfarsi procesal medierii de o maniera intempestiva;
  • posibilitatea mediatorului de a notifica partile in conflict despre imposibilitatea solutionarii acestuia prin mediere, in situatia in care pe parcursul derularii procesului de mediere, mediatorul realizeaza ca partile un vor ajunge la un acord;
  • obligatia partilor de a semna procesul-verbal incheiat de catre mediator, indiferent de modul in care se va incheia medierea;
  • obligatia asumata de partile ce au apelat la mediere de a suporta costurile medierii si maniera in care acestea vor putea fi recuperate de mediator, in cazul in care partile refuza sa le onoreze;
  • obligatia de confidentioalitate; alte costuri; etc.

Art.48 din Legea medierii a statuat ca : ”Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligatia partilor de a achita onorariul scadent cuvenit mediatorului’’. Din interpretatrea acestei prevederi legale, rezulta ca obligatia de plata revine partilor odata ce ea a devenit scadenta.In caz de neexecutare voluntara, obligatia de plata asumata, va fi adusa la indeplinire pe calea executarii silite, deoarece contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligatia partilor de a achita onorariul mediatorului si pentru ca legea recunoaste caracterul de titlu executoriu, nu mai este necesara investirea cu titlu executoriu, potrivit art.374 c.pr.civ, modificat prin L nr.459/2006.

Lasa un comentariu